Legea „Big Brother”

9 Feb 2012
Municipiul București, Municipiul București, Romania

Categorii:

Legislație

Descriere:

După ce legea 298/2008 (privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice)[1] a fost declarată neconstituțională în 2009, Comisia Europeană a lansat acțiunea de infringement împotriva României. Această acțiune, declanșată de Comisie pe 16 iunie 2011, reprezenta un semnal de alarmă la adresa tergiversării implementării prevederilor Directivei 2006/24/CE, privind reținerea datelor generate sau procesate în cadrul activității de furnizare de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații și de modificare a Directivei 2002/58/CE[2].

După ce trei ani de zile nu a luat nicio poziție, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a luat măsuri „urgente”: a publicat spre consultare și a organizat o dezbatere publică pe marginea unei noi versiuni a proiectului de lege privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și a furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului. În urma acestui demers, cu toate că existau avize negative din partea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și a Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, proiectul de lege a fost adoptat în plenul Camerei Deputaților (197 de voturi „pentru”, 18 voturi „împotriva și 13 abțineri -  opoziția nu a participat la vot) și promulgat de Președintele României[3]. Nu a existat nicio discuție reală pe fondul legii, iar organizațiile societății civile nu au fost invitate la dezbateri.

Agentul guvernamental al României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene Horațiu Radu a declarat că această lege este un construct îmbunătățit al Legii 298/2008 (care fusese respinsă în 2009 din motive de neconstituționalitate tocmai pentru că vătăma dreptul la viața privată[4]) și că „nu încalcă niciun drept al omului”[5].

La presiunile ONG-urilor, Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, a admis că legea s-ar putea să fie neconstituțională, dar a refuzat să inițieze o procedură de neconstituționalitate, invocând lipsa oricărui sprijin politic.

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2012" publicat de ActiveWatch


[1] Lege prin care se urmărea armonizarea la nivelul Uniunii Europene, prin implementarea în legislația românească a Directivei Europene 2006/24/CE,  a legislației referitoare la obligațiile furnizorilor de servicii de comunicații electronice dedicate publicului cu privire la anumite dezvăluirea anumitor fapte ilicite (implicit, și utilizarea datelor pentru investigarea și cercetarea acțiunilor infracționale). Vezi „Legea stocării datelor de trafic” din Raportul FreeEx, din 2009.

[2] Nerespectarea datei limită pentru adoptarea deciziei ar fi costat România 300000 de euro pe zi de întârziere.

[3] La 18 iunie 2012, Legea nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice este publicată în Monitorul Oficial al României nr.406/2012.Vezi istoricul detaliat al Legii 82/2012 la adresa www.apti.ro.

[4] În decizia Curții Constituționale 1258/2009 (publicată în Monitorul Oficial, nr. 798 din 23 noiembrie 2009), obiecțiile față de dispozițiile Legii nr. 298/2008 în integralitatea sa, conțin o critică pornind de la prevederile articolelor 1 și 15. Acestea încălcau, în opinia Curții, în principal drepturile constituționale la libera circulație (art. 25), la viața intimă, familială și privată și la secretul corespondenței (art. 26),  la libertatea de exprimare (art. 30). Curtea a mai subliniat că dreptul la respectarea vieții private și de familie „beneficiază de recunoașterea unanimă și protecție internațională”, prin art. 12 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, precum și prin art. 8 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, sintagma „date conexe” din legea contestată a fost considerată obscură în sensul procedurii și tipului de date la care se referă, lăsând astfel loc liber intervențiilor abuzive ale autorităților. Curtea a mai subliniat și că supravegherea – obligație legală cu caracter continuu – se bazează pe  presupoziția că cel urmărit este un potențial infractor, încălcând astfel prezumția de nevinovăție. Alte motive pentru care Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea legii 298/2008: sfera largă de aplicabilitate a legii, caracterul continuu al reținerii datelor de trafic (înregistrare continuă timp de 6 luni) și o manieră ambiguă de redactare, neconformă cu normele de tehnică legislativă, întâlnită în dispozițiile art. 20, unde exprimarea „amenințări la adresa securității naționale”  a fost considerată de Curtea Constituțională ca fiind deficitară, prin absența unor criterii precise de delimitare. Cu excepția corectării unor sintagme relative și vagi, legea „Big Brother” din 2012 tot nu ar trece de testul constituționalității. Deși se prezintă la fel de puțin accesibilă și previzibilă, Parlamentul a considerat că noua lege este în regulă.

Încălcarea drepturilor fundamentale ale individului în era digitală, prin noua versiune a legiiBig Brother, a fost criticată în repetate rânduri de mai multe ONG-uri. Problemele principale, pe care le-au menționat semnatarii adresei către Camera Deputaților, la data de 9 februarie 2012,  sunt:

restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești;

nu există suficiente garanții pentru asigurarea securității datelor pe perioada stocării;

implementarea sistemelor de înregistrare și localizare a datelor de trafic și de identificare a mijloacelor urmărite de către furnizorii de servicii electronice și rețele de comunicare electronică impun costuri exorbitante.

De asemenea, propunerile de amendare a acestui proiect din partea unor ONG-uri care puteau duce la o îmbunătățire a respectării vieții private în contextul implementării directivei nu au fost introduse de MCSI și nici nu s-a primit vreun punct de vedere pe această temă.

 

[5] Declarație din cadrul unei conferințe de presă la bilanțul de activitate pe 2011 al Serviciului Contencios UE, vezi: „Legea Big Brother, privind stocarea datelor de trafic, trebuie să intre rapid în vigoare sau România riscă să ajungă la Curtea Europeana de Justiție – oficial român” de Anne-Marie Blăjan, HotNews.ro, 13 ianuarie 2012.

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.