Legislația audiovizuală în 2012

12 Apr 2013
Consiliul National Al Audiovizualului, Bucuresti

Categorii:

Legislație  |  TV  |  Radio  |  TV  |  Radio  |  Presă scrisă  |  Internet

Descriere:

Cea mai interesantă și controversată intenție de modificare a legislației audiovizuale în 2012 a ajuns în atenția publică la finalul anului. Presa a aflat la începutul lunii noiembrie 2012 că pe ordinea de zi a guvernului se afla un proiect de ordonanță de urgență de modificare a legii audiovizualului, care nu fusese pus în dezbatere publică. Prevederile acestei ordonanțe nu erau cunoscute nici măcar de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), în ciuda cererilor oficiale ale Consiliului. Și industriile publicității și de cablu cereau să fie consultate oficial. Mai mult, au fost comunicate public (oficial și neoficial) mai multe variante diferite ale proiectului de ordonanță. Adoptarea ordonanței s-a produs două săptămâni mai târziu, în 27 noiembrie, fără vreo consultare oficială a CNA, a Consiliului Concurenței sau a industriilor de cablu, publicitate, ori a radiodifuzorilor. Cinci membri CNA au organizat o conferință de presă, au protestat și s-au adresat Comisiei Europene[1]. Guvernul nu mai a publicat ordonanța adoptată în Monitorul Oficial, trimițând-o în 29 noiembrie la Consiliului Național al Audiovizualului, ANCOM și Consiliul Concurenței pentru avizare.

Când a primit în mod oficial ordonanța de urgență, Consiliul Național al Audiovizualui a organizat în 5 decembrie 2012 o dezbatere[2] la care au participat și Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), Asociația de Comunicații prin Cablu (ACC), International Advertising Association (IAA). La aceasta dezbatere nu a participat vreun reprezentant al Guvernului sau al Ministerului Comunicațiilor care să susțină și să explice prevederile Ordonanței de Urgență.

În urma acestei dezbateri, Consiliul nu a putut preciza un punct de vedere și a decis să ceară Guvernului să organizeze dezbatere publică: „Consiliul a hotărât să se trimită adresă răspuns către Guvernul României și MCTI. Având în vedere părerile divergente atât în rândul membrilor Consiliului, cât și a reprezentanților mai sus enumerați, ar fi bine ca în afară de ANCOM, CNA și Consiliul Concurenței să fie consultați și principalii actori din piață”. Consiliul Concurentei a formulat oficial mai multe obiecții față de prevederile acestei ordonanțe. Ordonanța nu a mai fost publicată și nu se știe să mai fi existat vreun demers instituțional în ceea ce privește „soarta” acesteia OUG. 

Prima variantă, care a fost discutată în sedința guvernului din 6 noiembrie, conținea, se pare (o variantă oficială nu a fost comunicată), prevederi care ar fi permis demiterea în bloc a membrilor CNA după respingerea de către Parlament a raportului anual. Prevederea a fost criticată pentru că ar fi afectat independența Consiliului și a fost „ștearsă” din a doua variantă adoptată și comunicată oficial.

În „proiectul de ordonanță” comunicat oficial și trimis CNA, ANCOM și Consiliului Concurenței după adoptarea ordonanței din 27 noiembrie, se regăseau modificări la legea audiovizualului în ce privește prevederile referitoare la must-carry, publicitate și regimul sancționatoriu. Modificările aduse erau atât de radicale încât au declanșat dezbateri furtunoase, cu opinii pro și contra.

Astfel, retransmisia prin DTH (transmisia prin satelit) era scutită de aplicarea principiului must-carry (prevedere care era deja în vigoare prin decizia CNA adoptată la începutul anului 2012, care reglementa retransmisia de programe)[3]. Consiliul Concurenței a cerut în avizul său din decembrie[4] ca aceste prevederi să fie revizuite. Consiliul a cerut armonizarea ordonanței cu decizia CNA care reglementa retransmisia de programe. Consiliul Concurenței a reamintit, pe de altă parte, că a declanșat o anchetă cu privire la această decizie a CNA: „ale cărei prevederi pot limita autonomia comercială a întreprinderilor și stabilesc criterii pasibile a fi discriminatorii pentru activitatea acestora”[5]. „Chiar dacă CNA, la momentul emiterii Deciziei 72/2012, a considerat pe baza unei opinii ANCOM, că DTH este o tehnologie care folosește exclusiv spectrul radio și, ca atare, a exceptat-o de la aplicabilitatea must-carry, Consiliul Concurenței consideră că tehnologia DTH, prin acoperirea întregului teritoriu național, poate să asigure accesibilitatea serviciilor de programe audiovizuale în conformitate cu obiectivele de serviciu universal urmărite de Directiva 2009/136/CE”[6] – a precizat Consiliul Concurenței. Consiliul Concurenței a recomandat CNA o „reanalizare a obligațiilor de tip must-carry, atât din punctul de vedere al ponderii în grila de programe cât și din punctul de vedere al conținutului”[7].

Alte prevederi ale ordonanței care au suscitat critici au fost cele referitoare la sancțiunile administrate radiodifuzorilor, versus sancțiunile administrate operatorilor de cablu. Astfel, ordonanța permitea introducerea unei excepții de la executarea unei penalitați de către radiodifuzori prin modificarea art. 57 alineatul (1) litera d): „...obligația achitării amenzii este suspendată de drept până la pronunțarea hotarârii judecatorești definitive și irevocabile de soluționare a contestației”. Drept urmare, sancțiunile CNA riscau să fie amânate ani de zile față de momentul constatării încălcării Legii Audiovizualului de către un radiodifuzor, atribuțiile sancționatorii ale Consiliului fiind practic anihilate în relație cu radiodifuzorii.

În schimb, măsura suspendării achitării amenzii nu se aplica şi operatorilor de cablu. În cazul operatorilor de cablu măsurile sancționatorii erau înăsprite drastic, ajungându‑se până la retragerea de către CNA a avizului. Operatorii de cablu riscau amenzi între 1 şi 3% din cifra de afaceri în cazul în care nu respectau noile condiţii tehnice prevăzute de OUG, amenda putând fi aplicată la numai cinci zile de la constatarea încălcării normelor tehnice. „Propunem ca posibilă alternativă la inițiativa de retragere a avizului, fapt ce afectează foarte mulți utilizatori finali, aplicarea de amenzi cominatorii, respectiv plata unor amenzi pe zi de întârziere în remedierea obligațiilor impuse”, a scris Consiliul Concurenței în avizul său[8].

OUG introducea și reglementări care puteau afecta pluralismul de opinii, facilitau concentrarea proprietăţii şi deschideau calea către formarea unor poziţii dominante pe piaţă. Din definiția serviciilor de programe cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice erau eliminate serviciile de programe generaliste, deschizându-se astfel calea apariției unor poziții dominante pe piață. Astfel, la articolul 44, care stabilește limitele anti-concentrare în proprietatea de media, era introdusă o modificare a alineatului (2), litera d), prin care erau redefinite serviciile de programe cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice; din lista existentă în legea audiovizualului „serviciile de programe generaliste, de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate” prin modificarea propusă erau eliminate serviciile de programe generaliste – care câștigau astfel posibilitatea de a se extinde nelimitat. „Posturile generaliste sunt deja cele care au cota dominantă de audiență, riscul ca acestea - și sunt deja doar două – să ocupe vertiginos toată piața este uriaș”[9]. Consiliul Concurenței nu a avizat această prevedere.

Ordonanța a încercat să „reglementeze” și circuitul banilor în publicitatea TV, eliminând practic agențiile de publicitate ca intermediari în relația dintre clienții de publicitate și radiodifuzori[10]. Intenția declarată de guvern a fost „combaterea corupției și a sistemelor subterane de achiziționare a spațiului media prin practici netransparente și anticoncurențiale” și „consolidarea posibilităților de finanțare prin publicitate a televiziunilor”[11]. Într-adevăr, scopul vizibil pare să fi fost acela ca veniturile din publicitate ale televiziunilor (mari) să crească[12]. Presa a vehiculat ipoteza că prevederea a fost probabil introdusă în ordonanță la lobby-ul unor radiodifuzori mari, numele lui Dan Voiculescu fiind cel mai frecvent vehiculat (actul normativ a fost poreclit și „ordonanța Voiculescu”). Consiliul Concurenței a arătat, printre altele, că aceste modificări instituie o diferență de regim juridic între publicitatea TV și publicitatea prin alte medii, diferență care nu este motivată deloc în textul proiectului OUG, și că o limitare a dreptului radiodifuzorului de a dispune de spațiul său publicitar poate reprezenta o restrângere a libertății economice[13].

Trebuie spus că în piață există de câțiva ani discuții despre rebate-urile impuse radiodifuzorilor de agențiile de publicitate. Rebate-ul este un procent din suma pe care agențiile o investesc în publicitate, pe care radiodifuzorii îl restituie agențiilor, fiind unul din principalele criterii de alocare a publicității[14].

Ordonanța mai prevedea obligativitatea cabliștilor de a ordona pe canalele de retransmisie posturile în ordinea descrescătoare a audienței. Măsura ar fi dezavantajat consumatorii de media, eliminând orice criteriu editorial în favoarea celui de rating[15]. Consiliul Concurenței a cerut modificarea acestei prevederi.

Deși adoptată de Guvern, ordonanța nu a fost publicată în Monitorul Oficial, deci nu a intrat în vigoare.

Totuși, în aprilie 2013, tot fără consultare publică, Guvernul a adoptat o nouă Ordonanță de Urgență de modificare a legii audiovizualului. Aceasta menține modificarea privitoare la restricțiile impuse intermediarilor de publicitate, într-o formă aproape identică cu cea din ordonanța din noiembrie 2012 (vezi nota de subsol aferentă). În plus, cei care solicită licență audiovizuală vor fi obligați să depună certificate din care să rezulte că societatea nu înregistrează obligații restante la bugetul de stat, cu excepția societăților care beneficiază de înlesniri sau reeșalonări, iar licența audiovizuală poate fi cedată doar cu acordul CNA și nu mai devreme de un an de la data intrării în difuzare, atât timp cât nici societatea cedentă, nici cea cesionară nu au restanțe la bugetul de stat. „De notat că această ordonanță îl împiedică pe Dan Diaconescu să preia o altă licență, după ce societatea sa, Ocram Televiziune, a rămas fără licența OTV în urma unei decizii CNA”, a arătat Hotnews[16]. Restul prevederilor, din varianta din 2011 a ordonanței, au fost abandonate.

Rămâne complet nejustificată atitudinea guvernului Ponta de a modifica o lege organică prin ordonanţe de urgenţă și fără consultarea tuturor actorilor interesaţi.

La începutul lunii noiembrie, CNA a adoptat o decizie privind principiile şi regulile de desfăşurare a campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, prin intermediul serviciilor media audiovizuale[17]. Înaintea adoptării s-au purtat negocieri destul de aprinse. Subiectul principal a fost acela că în proiectul inițial de decizie supus dezbaterii apăruse posibilitatea ca radiodifuzorii să perceapă tarife de acces pentru candidați pentru toate tipurile de emisiuni, adică nu doar pentru emisiunile de promovare electorală (pentru al căror conținut ar trebui să fie responsabili exclusiv candidații sau, cel mult, departamentele de marketing ale radiodifuzorilor), ci și pentru emisiunile de dezbatere (pentru conținutul cărora este responsabil exclusiv departamentul editorial al radiodifuzorilor, cel puțin în teorie). Prevederea privind publicitatea contra-cost, vizând același tarif pe emisiune și pe unitatea de timp, provenea din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, dar la alegerile din 2008 CNA reușise să introducă o diferențiere între emisiunile de promovare (care erau contra-cost) și emisiunile de dezbatere, unde nu putea fi cumpărat spațiu de emisie, aceste emisiuni fiind exclusiv atribuția editorială a postului. Într-o scrisoare adresată CNA înainte de adoptarea documentului[18], ActiveWatch a cerut ca decizia finală să specifice faptul că emisiunile informative și de dezbatere electorală nu pot fi sponsorizate, așa cum apărea și în decizia CNA care reglementase campania electorală din 2008 și în concordanță cu Legea Audiovizualului art. 34, alin. (4) prin care „Se interzice sponsorizarea unui serviciu de programe în integralitatea sa, precum şi a programelor de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate”. ActiveWatch a mai susținut, printre altele, că „emisiunile de promovare electorală contra-cost (care sunt în esență emisiuni publicitare, negociate prin departamentele de marketing și nu rezultat al activității editoriale a radiodifuzorilor) nu trebuie să aibă formate care să permită confundarea lor cu emisiunile de dezbatere electorală, care sunt rezultatul activității jurnaliștilor. De aceea, emisiunile contra-cost nu pot să aibă moderatori, fie ei ziariști angajați ai posturilor sau nu, așa cum ar permite proiectul de decizie în forma actuală (art. 10, alin. 1). Emisiunile contra-cost trebuie marcate clar ca publicitate electorală”[19].

Deși unii radiodifuzori au dorit să perceapă tarife de participare și pentru emisiunile de dezbatere și pentru emisiunile de promovare electorală, forma finală a deciziei adoptate de CNA a interzis acest lucru. Mai mult, s-a cerut marcarea clară a emisiunilor de promovare electorală cu anunțul „publicitate politică”[20].

În 2012 Camera Deputaților a adoptat o modificare la Legea audiovizualului prin care se dorea, conform expunerii de motive semnate de inițiatorul proiectului de lege, deputatul PSD Victor Socaciu, „interzicerea folosirii abuzive în cadrul comunicărilor comerciale audiovizuale, în special în cadrul sporturilor publicitare, a unor elemente care fac parte din patrimoniul cultural național[21]. Deputatul dădea câteva exemple de astfel de elemente de patrimoniu folosite în mod „abuziv”: vechi colinde românești, Ateneul Român, statuia poetului național Mihai Eminescu. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, dar a cerut ca proiectul de lege să explice cu suficientă claritate care sunt bunurile mobile, imobile și imateriale care fac part din patrimoniul cultural și la care se referă legea. Guvernul a publicat un punct de vedere negativ, arătând, printre altele, că restricțiile la libertatea de exprimare comercială, așa cum au fost acestea definite de Directiva serviciilor media audiovizuale, sunt deja integrate în legislația în vigoare. Camera Deputaților a adoptat pe 27 martie proiectul de lege, dar la începtul anului 2013 Senatul a respins cu unanimitate de voturi acest proiect, în urma rapoartelor negative formulate de Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă și de Comisia juridică.

În 2012 nu s-au făcut niciun fel de progrese importante în procesul de tranziție la televiziunea digitală. A fost totuși redactat un nou proiect de strategie de trecere de la analogic la digital[22]. Termenul limită stabilit de guvern pentru trecerea completă la televiziunea digitală este 17 iunie 2015.

 

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2012" publicat de ActiveWatch


[1] „Cinci membri CNA: Modificarea Legii audiovizualului prin OUG este neconstitutionala, CNA este <>, pe ordonanta <>, vrem sa ne adresam CE si PE. Seful CNA: Ordonanta e in favoarea media”, de Costin Ionescu, HotNews.ro, 28 noiembrie 2012.

[2] http://cna.ro/Extras-din-procesul-verbal-al,5650.html

[3] Decizia CNA nr. 72, adoptată în data de 2 februarie 2012, reglementează condiţiile de eliberare şi modificare a avizului de retransmisie.

[4] www.consiliulconcurentei.ro

[5] „Consiliul Concurenței dă, oficial, aviz favorabil ordonanței care schimbă Legea audiovizualului, dar îl condiționează și recomandă schimbări esențiale”, de C.I., HotNews.ro, 21 decembrie 2012.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem. O analiză a principiului must-carry poate fi găsită și în raportul FreeEx „Libertatea presei în România 2010”, publicat de ActiveWatch în 2011.

[8] Avizul Consiliului Concurenței citat în articolul „Consiliul Concurenței dă, oficial, aviz favorabil ordonanței care schimbă Legea audiovizualului, dar îl condiționează și recomandă schimbări esențiale”, C.I., HotNews.ro, 21 decembrie 2012.

[9] Opinia exprimată de ActiveWatch în comunicatul „Cerem Guvernului retragerea imediată a Ordonanței de modificare a legii audiovizualului”, 5 decembrie 2012.

[10] Art. 29 indice 1 (1) Orice achizitionare de spatiu publicitar televizat nu poate fi facută de un intermediar decât în numele și pe seama beneficiarului final al publicității televizate.

(2) Orice oferte de preț pentru achiziționarea publicității televizate, prezentate de intermediarii menționati la alin. (1) beneficiarilor finali ai publicității televizate, vor fi în mod obligatoriu confirmate în prealabil în scris cu radiodifuzorul. Intermediarii vor prezenta radiodifuzorilor și mandatele scrise acordate de beneficiarii finali ai publicității televizate pentru care solicită ofertele de preț.

(3) Obiectul achiziționării menționate la alin. (1) va fi plătit direct de către beneficiarul final al publicității televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi transmisă beneficiarului final al publicității televizate de către radiodifuzor. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestora, acordat de către radiodifuzor trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicitatii televizate.

(4) Intermediarii menționați la alin. (1) nu pot să primească altă plată sau contraprestație decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicității televizate în vederea remunerării serviciilor prestate și nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului.

„De notat că la începutul acestui an [2013] grupul media internațional CME, condus de Adrian Sârbu și care deține în România televiziunile Pro TV, a decis pe cont propriu să renunțe să mai platească bonusuri de volum către agenții (…). La sfârșitul anului 2011, Pro TV decidea, tot pe cont propriu, să introducă obligativitatea așa-numitelor <> (televiziune-agenție-client) pentru transparență în negocierea prețurilor, după cum relata atunci Ziarul Financiar”. „UPDATE Cutremur pe piața publicității: Guvernul a publicat în Monitorul Oficial o Ordonanță de Urgență care modifică piata de publicitate TV. Toate rebate-urile și bonusurile trebuie să apară pe factură, agențiile de publicitate trebuie să aibă împuternicire de la beneficiarul final. Condiții noi pentru obținerea unei licențe TV. CNA și publicitari: Nu au existat consultări pe noul text”, de Cristian Pantazi, Costin Ionescu, HotNews.ro, 12 aprilie 2013.

[11] „Cum vrea să schimbe Guvernul legea audiovizuală. Proiectul de ordonanță, integral”, de Iulia Bunea, PaginaDeMedia.ro, 9 noiembrie 2012.

[12] Vezi o analiză a efectelor și contextului acestei prevederi în articolul „După dealuri sînt două știri tari din media și publicitate”, de Cătălin Tolontan, www.tolo.ro, 9 November, 2012.

[13] „Consiliul Concurenței dă, oficial, aviz favorabil ordonanței care schimbă Legea audiovizualului, dar îl condiționează și recomandă schimbări esențiale”, de C.I., HotNews.ro, 21 decembrie 2012.

[14] Agențiile resping modificarea legii care, printre altele, interzice rebate-ul:  „Proiectul încalcă principiul libertății economice”, de Petrișor Obae, PaginaDeMedia.ro, 13 noiembrie 2012.

[15] „Cerem Guvernului retragerea imediată a Ordonanței de modificare a legii audiovizualului”, protest al ActiveWatch, 5 decembrie 2012.

[16] „UPDATE Cutremur pe piața publicității: Guvernul a publicat în Monitorul Oficial o Ordonanță de Urgență care modifică piata de publicitate TV. Toate rebate-urile și bonusurile trebuie să apară pe factură, agențiile de publicitate trebuie să aibă împuternicire de la beneficiarul final. Condiții noi pentru obținerea unei licențe TV. CNA și publicitari: Nu au existat consultări pe noul text”, de Cristian Pantazi, Costin Ionescu, HotNews.ro, 12 aprilie 2013.

[17] Decizia CNA nr. 738 din 1 noiembrie 2012.

[18] Scrisoarea ActiveWatch din 8 octombrie 2012.

[19] Ibidem.

[20] Decizia CNA nr. 738 din 1 noiembrie 2012:

Art. 6 (1) Pentru reflectarea desfăşurării campaniei electorale şi a activităţilor de propagandă electorală, radiodifuzorii pot realiza şi difuza numai următoarele tipuri de emisiuni:

a) de promovare electorală - în care candidaţii şi reprezentanţii competitorilor electorali îşi promovează propria candidatură, programele politice şi activităţile de campanie electorală; în situaţia transmiterii în direct a unor activităţi de campanie, acestea se vor încadra în timpii de antenă acordaţi fiecărui competitor electoral; la posturile private de radio şi de televiziune, inclusiv de televiziune prin cablu, accesul, contra cost,  al competitorilor electorali va respecta condiţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 35/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

b) de dezbatere electorală - în care radiodifuzorii pun în discuţie programele electorale şi temele de interes public legate de campania electorală, cu participarea candidaţilor sau, după caz, a reprezentanţilor competitorilor electorali; accesul candidaților și al reprezentanţilor competitorilor electorali la emisiunile de dezbatere electorală este gratuit.

(2) Emisiunile dedicate campaniei electorale prevăzute la alin. (1) lit.a) vor fi marcate pe toată durata emisiunii cu sintagma „publicitate electorală”, iar cele de la alin. (1) lit. b) vor fi marcate cu sintagma „dezbatere electorală”.

(3) Radiodifuzorii nu trebuie să creeze confuzie, prin format sau prezentator, între emisiunile de promovare electorală şi cele de dezbateri ale postului, inclusiv de dezbateri electorale.

[21] Expunerea de motive la Proiectul de Lege pentru completarea alin.(1) al art.29 din Legea audiovizualului nr.504/2002, înregistrat la Senat cu numărul L156/2012.

[22] „CNA a aprobat strategia de trecere de la televiziunea analogică la cea digitală”, Știrile TVR, 25 octombrie 2012 (http://m.stiri.tvr.ro/article/23033). Mai multe informații despre digitalizare în raportul FreeEx „Libertatea presei în România 2010” (publicat în mai 2011). Vezi și: „De ce s-a blocat tranzitia la televiziunea digitala terestra in 2011. Explicatiile Finantelor”, de Adrian Vasilache, HotNews.ro, 3 ianuarie 2012.

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.