Frăsilă şi Ciocîrlan împotriva României

10 May 2012
Municipiul București, Municipiul București, Romania

Categorii:

CEDO  |  Radio

Descriere:

Frăsilă şi Ciocîrlan împotriva României[1]

Cauza priveşte imposibilitatea reclamanților, directorul şi respectiv redactorul postului de radio M Plus, de a-şi desfăşura activitatea din cauza obstrucționărilor din partea conducerii postului Tele M, în sediul căruia postul de radio realiza transmisiunile, conform unui acord între cele două companii. În fapt, ambele companii au fost inițial administrate de primul reclamant, însă acesta a fost nevoit să vândă societatea Tele M din cauza unor constrângeri, în urma realizării a două reportaje critice la adresa unui politician local influent. Cu toate că au avut câştig de cauză în fața instanțelor interne, care au admis în decembrie 2002 o ordonanță preşedințială prin care se ordona acordarea accesului reclamanților în redacție, punerea în executare a acesteia nu a avut niciodată loc, toate încercările reclamanților în acest sens rămânând fără succes.

Reclamanții s-au adresat Curții de la Strasbourg, invocând încălcarea articolului 10 din Convenție în ceea ce priveşte pasivitatea autorităților în cadrul procedurilor de punere în executare a hotărârii definitive interne, din cauza căreia reclamanții nu şi-au putut desfăşura activitatea de jurnalişti radio, fiindu-le încălcat dreptul la liberă exprimare. Curtea a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție şi a condamnat statul român la plata a 18.000 de euro către cei doi reclamanți pentru prejudiciul moral şi material suferit, precum şi a sumei de 5.500 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceasta şi-a motivat concluzia astfel: „În plus, Curtea aminteşte că statul este ultimul garant al pluralismului, în special în ceea ce priveşte presa audiovizuală, ale cărei programe se difuzează adesea pe scară foarte largă (). Acest rol devine cu atât mai indispensabil atunci când independenţa presei suferă presiuni externe exercitate de politicieni şi deţinători ai puterii economice. Prin urmare, trebuie să se acorde o importanţă specială contextului libertăţii presei din România la momentul faptelor. Or, conform rapoartelor întocmite de mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale, situaţia presei din România în perioada 2002-2004 nu era satisfăcătoare (…). În aceste rapoarte se subliniază, între altele, faptul că presa locală se afla, direct sau indirect, sub controlul responsabililor politici sau economici ai regiunii. Curtea nu poate ignora faptul că, în prezenta cauză, reclamantul afirmă că a suferit presiuni politice şi economice care au determinat vânzarea unei părţi din participaţia sa la o societate de televiziune (…). În aceste condiţii, măsurile pe care trebuia să le adopte statul, având în vedere rolul acestuia de garant al pluralismului şi al independenţei presei, au o importanţă considerabilă. Având în vedere considerentele anterioare, Curtea consideră că autorităţile naţionale erau obligate să adopte măsuri eficiente pentru a asista reclamanţii în punerea în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Neamţ. Or, în ciuda demersurilor întreprinse de reclamanţi, acestora li s-a refuzat accesul la redacţia staţiei de radio. Doar reclamantului i s-au restituit, la 25 octombrie 2004, echipamentele aparţinând societăţii Radio M Plus.”[2].

Curtea s-a bazat inclusiv pe concluziile mai multor rapoarte cu privire la libertatea presei, făcând referire la raportul „FreeEx privind Libertatea presei în România” pe 2003, realizat de ActiveWatch - Agenția de Monitorizare a Presei, prin citarea unor extrase din acesta la paragraful 40 al hotărârii.

 

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2012" publicat de ActiveWatch


[1] Cererea nr. 25329/03, hotărârea Curții din 10.05.2012.

[2] Hotărârea Frățilă şi Ciocârlan împotriva României, 64 şi 65, traducere a Institutului European din România www.ier.ro

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.