Legislația audiovizuală în 2014 - 2015

6 May 2015
Consiliul National Al Audiovizualului, Bucuresti

Categorii:

Legislație  |  Politice  |  Din partea autorităților  |  TV  |  TV

Descriere:

În 2014 Consiliul Național al Audiovizualului a introdus reglementări noi privind delay-ul (obligativitatea de a folosi orice mijloace, inclusiv delay-ul, astfel încât să prevină difuzarea unor scene, expresii sau comportamente care contravin dispozițiilor codului audiovizual privind protecția minorilor și a demnității umane – art. 29^1 din Decizia nr. 197 din 27 martie 2014), sau privind difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în stare de reţinere, arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate (aceeași Decizie nr. 197). Detalii despre aceste prevederi în capitolul Consiliul Național al Audiovizualului al prezentului raport.

Deși a adoptat o Decizie privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României[1], Consiliul Național al Audiovizualului s-a aflat în imposibilitatea de a o aplica în timp real. Cauza a fost lipsa de cvorum a CNA generată de întârzierea cu care Parlamentul a numit noii membri în locul celor ale căror mandate expiraseră, dar și lipsa de interes a Consiliului care nu a ținut nicio sedință în timpul campaniei electorale, măcar pentru a arata radiodifuzorilor că sunt monitorizați în timp real și pentru a da semnale publice care ar fi putut lua forma unor recomandări (detalii despre subiect în capitolul Consiliul Național au Audiovizualului al prezentului raport).

În aprilie 2015, Gigel Știrbu, președinte al Comisiei de Cultură, arte și mass-media a Camerei Deputaților, și Georgică Severin, președinte al Comisiei pentru Cultură, artă şi mijloace de informare în masă a Senatului, au inițiat o modificare a Legii audiovizualului[2] prin care încearcă să deblocheze situația în care se află Consiliul Național al Audiovizualului de aproape un an (detalii în capitolul Consiliul Național au Audiovizualului al prezentului raport) și propun un mecanism de demitere a șefului acestei instituții, mecanism inexistent în legislația actuală. Astfel, respingerea raportului anual de activitate al CNA ar urma să atragă demiterea din funcţie a preşedintelui Consiliului. Un grup de organizații de media au afirmat că, deși soluția este mult mai blândă decât mecanismul similar prevăzut în legea de funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune, ea deschide porțile arbitrarului și abuzului, așa cum se întâmplă repetat în cazul TVR/SRR[3]. Președintele Consiliului poate fi, la un moment dat, o persoană care să deranjeze majoritatea parlamentară, ceea ce va crește riscul de a fi demis și retrogradat ca simplu membru prin respingerea raportului[4]. Organizațiile au propus ca soluție alternativă un mecanism prin care membrii Consiliului să aleagă și să demită președintele instituției, cu votul a 2/3 din membri, iar Parlamentul să valideze aceste decizii. Practic, ar fi utilizat același mecanism prin care președintele Consiliului este numit, deci ar exista și o coerență a legii[5]. Proiectul va intra în lucru la comisiile de specialitate din Camera Deputaților începând cu luna mai 2015.

Ordonanța „anti-rebate”[6], emisă de guvernul Ponta în 2013, amenda Legea audiovizualului, încearcând să „reglementeze” circuitul banilor în publicitatea TV prin eliminarea agențiilor de publicitate ca intermediari în relația dintre clienții de publicitate și radiodifuzori (detalii în rapoartele FreeEx 2012 și 2013, capitolele Legislație).

Președintele la acea dată, Traian Băsescu, a achiesat la argumentele criticilor Ordonanței și a refuzat să promulge Legea prin care fusese adoptată Ordonanța, spunând în iulie 2013 că prevederea referitoare la interzicerea intermediarilor de publicitate „nu se justifică” şi ar îngrădi „libertatea radiodifuzorilor de a vinde aşa cum doresc propriul spaţiu publicitar” și că astfel reprezintă o „ingerinţă nejustificată în activitatea comercială a radiodifuzorilor”[7]. Camera Deputaților a adoptat la finalul anului 2014 o variantă modificată a textului Ordonanței[8]. Dacă forma adoptată va fi menținută de Senat, televiziunile pot folosi agențiile de publicitate ca intermediari la vânzarea de spațiu publicitar, dar facturile vor fi emise direct către destinatarul final al publicității. Astfel, costul de spațiu publicitar „va fi plătit direct de către beneficiarul final al publicităţii televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi emisă de radiodifuzor către beneficiarul final al publicităţii televizate. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor, trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicităţii televizate. (...) Intermediarii (...) nu pot să primească altă plată sau contraprestaţie decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicităţii televizate în vederea remunerării serviciilor prestate şi nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului”.

La Senat, conform relatărilor din presă, au avut loc în primele luni ale anului 2015 consultări cu industria de publicitate[9]. Președintele Comisiei de Curtură, Arte și Mass-Media din Senat, Georgică Severin, a declarat pentru HotNews.ro că a fost introdusă în lege, între altele, posibilitatea existenței unor contracte de publicitate tripartite (agenție, televiziune și clientul de publicitate)[10]. Însă, în aprilie 2015, Asociația Agențiilor de Publicitate a sesizat public că în Comisia de Cultura și Mass-Media din Senat nu a fost menținută forma adoptată de Camera Deputatilor, revenindu-se la „forma anterioară, restrictivă pentru piața liberă, în pofida punctelor de vedere exprimate de industrie dar și de unele autorități de stat în cadrul procesului de consultare care a avut loc”[11]. Până la adoptarea unei forme finale de către Senat, legea audiovizualului operează în continuare cu modificările introduse de Ordonanță în 2013, deci cu interdicția existenței intermediarilor.

În iulie 2014 Parlamentul României a adoptat o modificare la Legea audiovizualului care statua că „Persoanele cu handicap de auz au dreptul de acces la serviciile media audiovizuale, în funcţie de posibilităţile tehnologice”. Astfel, conform aliniatului (2) al Art. 42^1 din Legea nr. 103/2014 pentru completarea Legii audiovizualului:

(2) În vederea asigurării dreptului de acces la serviciile media audiovizuale al persoanelor cu deficienţe auditive, serviciile de programe de televiziune cu acoperire naţională:

a) vor interpreta în limbajul mimico-gestual şi prin titrare sincron în timpul unei durate programate de cel puţin 30 de minute din programele de ştiri, de analize şi dezbatere pe teme politice şi/sau economice de actualitate din timpul zilnic de emisie;

b) vor interpreta în limbajul mimico-gestual şi prin titrare sincron programele de importanţă majoră în întregime ori rezumatele acestora; (…).

Pentru programele de televiziune cu acoperire locală obligativitatea este de a interpreta în limbajul mimico-gestual şi/sau prin titrare sincron.

Prevederea ar fi trebuit să intre în vigoare în octombrie 2014.

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2014-2015" publicat de ActiveWatch


[1]  DECIZIE nr. 528 din 11.09.2014.

[2]  Pl-x nr. 330/2015 Propunere legislativă pentru modificarea art.20 din Legea audiovizualului nr.402/2002.

[3]  „Inițiativă transpartinică periculoasă pentru independența CNA”, comunicat al ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Convenția Organizațiilor de Media, 2 aprilie 2014.

[4]  Ibidem.

[5]  Ibidem.

[6]   Ordonanța de Urgență nr. 25/2013 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 12 aprilie 2013.

[7]   Cerere de reexaminare din 17.07.2013.

[8]  PL-x nr. 114/2013 - Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

[9]  „Senatorii din Comisia de Cultura au adus noi modificari la ordonanta publicitatii TV: contracte tripartite clienti-agentii-televiziuni”, de C. Ionescu, HotNews.ro, 10 martie 2015.

[10]  Ibidem.

[11]  „Ordonanța ANTIREBATE. IAA cere Senatului să revină la forma adoptată de Camera Deputaților, în care agenția reintra în circuitul banilor, dar rebateul intra pe factură”, de Iulia Bunea, PaginadeMedia.ro, 15 aprilie 2015.

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.