Legile „Big Brother”

6 May 2015
Bucuresti,Palatul Parlamentului

Categorii:

Legislație  |  Cenzură

Descriere:

Pe parcursul anului 2014 au fost adoptate în Parlament două propuneri legislative problematice: propunerea de lege privind înregistrarea cartelelor pre-pay și a identificării utilizatorilor de hotspot-uri WiFi publice (PLx. 277/2014) și propunerea de lege privind securitatea cibernetică (PLx. 263/2014). Din fericire, ambele au fost ulterior invalidate de Curtea Constituțională.

În lunile iunie și iulie 2014, Guvernul și a Parlamentul au avut o primă tentativă de a îngrădi dreptul la anonimitate în comunicțiile electronice a utilizatorilor de telefonie mobilă și Internet. Prin propunerea de lege privind înregistrarea cartelelor pre-pay și a identificării utilizatorilor de hotspot-uri WiFi publice (PLx. 277/2014), intenția autorităților a fost de a obliga prin lege posesorii de cartele pre-platite să se înregistreze, la fel ca și toți furnizorii de conexiuni publice WiFi. Mai mult, aceștia din urmă ar fi fost obligați să controleze identitatea tuturor utilizatorilor (de ex. clienții unui bar care intrau pe Internet).

Legea privind înregistrarea cartelelor pre-pay și a identificării utilizatorilor de hotspot-uri WiFi publice a fost inițiată de Guvern în luna aprilie 2014, a fost aprobată rapid de Senatul României (în 2 iunie)[1] și chiar mai rapid de Camera Deputaților (2 iulie)[2]. Aceasta în pofida protestelor venite din partea societății civile și chiar a furnizorilor de servicii de comunicații electronice, care cereau dezbatere publică pe această temă și mai ales renunțarea la o astfel de măsură. Guvernul adoptase această inițiativă la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fusese invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută în România și ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal[3].

Organizațiile care au luat poziție față de adoptarea Legii privind înregistrarea cartelelor pre-pay și a identificării utilizatorilor de hotspot-uri WiFi publice (oficial: Legea privind modificarea și completarea OUG nr. 111/2001 privind comunicațiile electronice) au afirmat că aceasta afectează grav dreptul la viață privată consfințit de Constituție[4]. Organizațiile au comentat că Legea adoptată este neclară și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

• toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFi gratuite nu vor trebui identificați;

• toți cei 13 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;

• înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Curtea Constituțională, sesizată de Avocatul Poporului, în urma cererilor repetate venite din partea unor organizații ale societății civile, a declarat aceasta Lege neconstituțională în septembrie 2014[5]; un success (probabil doar temporar) al oponentilor legii, dintre care cei mai activi au fost organizații ale societății civile și cetățeni.

Tot în Parlament și tot în luna iunie a intrat în discuțiile comisiilor și propunerea de lege privind securitatea cibernetică (PLx. 263/2014). Pentru acest proiect, Comisia de IT a organizat două întâlniri, cu părțile interesate, pentru a discuta problemele ridicate la textul original. Prima a avut loc pe 11 iunie (când s-au discutat și aspecte legate de propunerea precedentă legată de pre-pay)[6], iar cea de-a doua în 24 iunie, la care mai multe organizații, dintre care cele mai importante au fost Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) și Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), au pregătit o serie de amendamente[7]. La întâlnire au mai participat, printre alții, reprezentanți ai operatorilor de telefonie mobilă, ANCOM, CERT-RO și Serviciul Român de Informații.

Organizațiile au propus amendamente concrete pentru corectarea aspectelor principale, dar susțineau că cea mai bună soluție ar fi respingerea proiectului de lege privind securitatea cibernetică și propunerea unui nou proiect numai după adoptarea directivei UE privind securitatea informatică (directiva NIS), aflată într-un stadiu avansat de adoptare.

Proiectul avea, în opinia organizațiilor neguvernamentale implicate, probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri vagi cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încălca, în mod evident, reglementările europene discutate pe subiectul securității informației[8].

De asemenea, subiectul instituției competente, conform acestei legi, reprezenta o chestiune complexă, care, în opinia ONG-urilor, ar putea avea nevoie de dezbateri publice detaliate pentru a îndeplini criteriile adoptate în proiectul de directivă NIS la nivel european în prima lectură de către Parlamentul European. Cum această directivă nu este încă adoptată la nivelul Uniunii Europene, este foarte probabil ca, în funcție de textul exact adoptat la nivel european, să fie necesară modificarea și completarea legii naționale privind securitatea informatică. Din acest motiv, organizațiile neguvernamentale au considerat că ar fi oportună respingerea proiectului și propunerea unui nou proiect după adoptarea directivei UE.

Organizațiile au revenit cu aceste amendamente către toate comisiile care au fost implicate în adoptarea proiectului de lege.

Din păcate, după o pauză electorală, proiectul a trecut lapidar prin Senat, unde nu s-a organizat nicio dezbatere și a fost adoptat în decembrie 2014. Un număr mai larg de organizații au formulat cereri către Președintele României (ne-promulgare), Avocatul Poporului, ICCJ și liderii grupurilor parlamentare (cereri de sesizare a Curții Constituționale). Grupul parlamentar al PNL a sesizat la sfârșitul lunii decembrie Curtea Constituțională. Apador-CH si ApTI au redactat în ianuarie 2015 un amicus curiae, susținut de mai multe organizații[9]. În ianuarie 2015 Curtea Constituțională a declarat legea neconstituțională, susținând argumentele societății civile, dar identificând și alte probleme importante ale textului adoptat.

Există un interes foarte puternic al structurilor de securitate pentru adoptarea acestei legislații. Aceste structuri, în frunte cu Serviciul Român de Informații, au jucat un rol esențial în ceea ce privește forma în care aceste legi au fost adoptate de către Parlament, deși ele nu au drept de inițiativă legislativă. De altfel, directorul SRI de la acel moment, George Maior, a jignit și amenințat deschis oponenții legilor „Big Brother” (jurnaliști, organizații de drepturile omului, membrii Curții Constituționale): „Eu vreau să avertizez foarte serios că există o răspundere morală în legătură cu securitatea cetățenilor României, nu a statului. La momentul când se va întâmpla o catastrofă, voi ști spre cine să arăt cu degetul. E datoria mea să spun că cineva se joacă cu lucruri pe care nu le înțelege sau din rea-credință le abordează în acest fel. Nu comentez deciziile, ne vom adapta la ele, cu mijloacele chiar și ale lui Sherlock Holmes”[10]. De asemenea, aceste inițiative legislative au beneficiat de un larg sprijin în rândul mass-media.

Președinția a format la începutul anului 2015 un grup de lucru la care participă și organizații ale societății civile. Grupul de lucru își propune să discute principii care trebuie să guverneze orice viitoare legislație în aceste domenii.

Sursa: Raportul FreeEx, 2014-2015


[1]  „Parlamentul aprobă pe șest dorința Guvernului de a-i monitoriza pe utilizatorii de cartele preplătite și de Internet wireless”, comunicat semnat de APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch și alte organizații, 6 iunie 2014, www.apador.org

[2]  „Securitatea cibernetică și înregistrarea cartelelor pre-pay în dezbaterea Camerei Deputaților - Comisia ITC”, de Bogdan Manolea, 11 iunie 2014, www.apti.ro

[3]  „Cerem parlamentarilor să nu voteze proiectul de lege privind înregistrarea cartelelor pre-pay”, comunicat semnat de APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch și Centrul pentru Jurnalism Independent, 11 aprilie 2014, www.apador.org

[4]  Poziția ApTI cu privire la proiectul pre-pay în „Securitatea cibernetică și înregistrarea cartelelor pre-pay în dezbaterea Camerei Deputaților - Comisia ITC”, de Bogdan Manolea, 11 iunie 2014, www.apti.ro. Poziției ApTI I s-au raliat mai multe organizații.

[5]  „Solicitare sesizare CCR înainte de promulgare”, comunicat semnat de APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch și alte organizații, www.apti.ro

[6]  „Securitatea cibernetica și înregistrarea cartelelor pre-pay în dezbaterea Camerei Deputaților - Comisia ITC”, de Bogdan Manolea, 11 iunie 2014, www.apti.ro

[7]  Propuneri de amendamente - Proiect de lege privind securitatea informatică”, document semnat de APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch și Centrul pentru Jurnalism Independent,17 iunie 2014, www.apti.ro

[8]  Ibidem.

[9]  „Amicus curiae pentru respingerea Legii securității cibernetice”, document al APADOR-CH și ApTI, 19 ianuarie 2015, www.apador.org

[10]  „Interviul eveniment acordat de George Maior lui Dan Andronic, înainte de demisia din fruntea SRI - Emisiune completă (VIDEO)”, B1.ro, 27 ianuarie 2015

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.