Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media

5 May 2015
Bucuresti

Categorii:

Acces la informații de interes public  |  Legislație

Descriere:

În mai 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat o nouă formă a Ghidului privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media. Înainte de adoptare, mai multe organizații au protestat față de faptul că nu exista o dezbatere reală cu mass-media pe marginea acestui Ghid[1]. Ulterior, au existat câteva consultări cu jurnaliști și organizații neguvernamentale, consultari anunțate foarte din scurt. Forma ghidului, așa cum a fost el adoptat în urma consultărilor, nu a preluat nimic important din amendamentele acestora[2], la fel cum s-a întâmplat și la discuțiile în jurul variantei anterioare a acestui document (vezi Raport FreeEx 2012).

Modificarea cea mai importantă este accea că, în faza de urmărire penală, presei nu îi pot fi eliberate decât extrase din anumite documente, iar apoi, după întocmirea rechizitoriului, la fel, doar extrase din acesta.

Astfel, cnf. articolul 27 alin (1) al Ghidului: „La cerere, reprezentanţilor mass-media le pot fi eliberate extrase ale rechizitoriului, ale acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei sau ale actelor prin care au fost luate următoarele măsuri procesuale: începerea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale faţă de suspect, punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive care intră în competenţa procurorului, luarea măsurii reţinerii şi sesizarea instanţei competente în vederea luării măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive; extrasul va cuprinde situaţia de fapt, după asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal, eliminarea pasajelor din care rezultă informaţii prin a căror divulgare se încalcă dreptul la respectarea vieţii private, precum şi a celor referitoare la probe şi analiza acestora. Cererea se aprobă de către purtătorul de cuvânt al parchetului, cu consultarea procurorului de caz, sau în lipsa acestuia, a conducătorului parchetului”.

Attila Biro, jurnalist implicat în negocierile de la CSM, a comentat că în forma votată de plenul CSM, articolul limitează accesul la informaţiile din dosarele penale și că formularea „eliminarea pasajelor (…) referitoare la probe şi analiza acestora” înseamnă că documente precum referatele sau rechizitoriile sunt golite de conţinut, pentru a nu mai fi prezentate de presă[3]. Într-adevăr, teoretic, astfel cum este formulat, textul poate lăsa loc unor abuzuri: procurorul sau judecătorul pot invoca textul și, de pildă, pot înlătura toate referirile la probe, lucru care ar goli, practic, de conținut un astfel de document al cărui scop este tocmai acela de a arăta ce probe există până la acel moment împotriva celui acuzat. O alta problemă este invocarea protecției datelor cu caracter personal, la adăpostul căreia, de asemenea, un astfel de document poate fi total golit de conținut, în cazul unei interpretari extreme a acestui concept. Excesul de zel poate așadar să apară oricând la autoritatea judiciară, care să priveze jurnalistul și, implicit, publicul, de dreptul la informare în limitele impuse de acte normative în vigoare care depășesc ca importanță acest ghid.

Din cercetările desfășurate de autorii acestui raport, cu câteva excepții, unele reglementate pe parcurs, presa a avut acces la informații, publicând în continuare conținutul documentelor oficiale.

Pe de altă parte, ghidul nu reușește să armonizeze practica privind accesul jurnaliștilor la documentele din dosar în cursul judecății, deși, conform legii, cu câteva excepții, procesele sunt publice. Există cazuri în care dosarul poate fi doar consultat, nu și copiat, lucru care îi pune pe jurnaliști în situația de a nu-și putea „credibiliza” materialele de presă cu documente al căror regim, prin lege, este public. Astfel, jurnaliștii pot face erori cauzate de slaba sau incompleta întelegere a unor chestiuni discutate în sala de judecată, lucru care îi afectează, în final, atât pe cei implicați în dosare, cât și publicul.

În februarie 2015, în cauza Apostu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că prin scurgerea către presă a unor extrase din înregistrările convorbirilor telefonice ale lui Sorin Apostu, fost primar al Clujului, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale, a fost încălcat dreptul acestuia la viață privată. Curtea a considerat că înregistrările îl făceau pe Apostu să pară vinovat înainte de a fi judecat și că publicarea lor nu era necesară deoarece nu ajuta ancheta penală să înainteze. Informația ar fi devenit accesibilă cel mai târziu atunci când procurorul ar fi depus dosarul la instanță. Mai mult, unele dintre conversațiile publicate erau de natură privată și publicarea lor nu a corespuns unei nevoie sociale presante. Concluzia Curții a fost că scurgerea nu se justifica în acest caz și că dreptul la viată privată al lui Sorin Apostu a fost încălcat[4].

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2014-2015" publicat de ActiveWatch


[1]  „Două organizații avertizează CSM că revizuirea Ghidului justitie-media nu trebuie să fie un pas către cenzură” de I.C., HotNews.ro, 10 martie 2014 (organizațiile la care se face referire în titlu sunt Freedom House și Expert Forum). „Mai multe ONG-uri solicita CSM prelungirea perioadei de consultare publica pe marginea Ghidului pentru relatia justitie - mass media”, de V.M., HotNews.ro, 7 martie 2014 (organizațiile sunt APADOR-CH, ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Societatea Academică din România și Centrul de Resurse Juridice).

[2]  „CSM închide accesul presei la dosarele de corupţie. Consiliul a propus un ghid care promovează netransparenţa în comunicarea publică”, de Biro Attila, Gindul.info, 6 mai 2014

[3]  Ibidem.

[4]  Apostu contra României. Cererea nr. 22765/12. Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2015. Paragraful 128.

<<bipasdubipas ubdipasu bd>>

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.