Legislația audiovizuală sau cu impact asupra audiovizualului (2013)

6 May 2014
Consiliul National Al Audiovizualului, Bucuresti

Categorii:

Legislație  |  TV  |  Radio  |  TV

Descriere:

Ordonanța „anti-rebate”[1], emisă de guvernul Ponta, a intrat în vigoare în luna aprilie a anului 2013. Prevederile din ordonanță se regăsiseră și într-o încercare eșuată de adoptare a unei alte Ordonanțe care modifica Legea audiovizualului la sfârșitul anului 2012. Ordonanța „anti-rebate” a fost adoptată în aprilie pe neașteptate, deși prevederea stârnise la sfârșitul anului 2012 numeroase discuții în interiorul pieței de media și deși nici CNA, nici reprezentanții industriei de publicitate nu au fost consultați în privința acestor măsuri (detalii în raportul FreeEx 2012, capitolul Legislație).

Ordonanța încearcă să „reglementeze” circuitul banilor în publicitatea TV, eliminând practic agențiile de publicitate ca intermediari în relația dintre clienții de publicitate și radiodifuzori[2]. În plus, solicitanții de licență audiovizuală sunt obligați să depună certificate din care să rezulte că societatea nu înregistrează obligații restante la bugetul de stat, cu excepția societăților care beneficiază de înlesniri sau reeșalonări, iar licența audiovizuală poate fi cedată doar cu acordul CNA și nu mai devreme de un an de la data intrării în difuzare, atât timp cât nici societatea cedenă, nici cea cesionară nu au restanțe la bugetul de stat.

Președintele Traian Băsescu a achiesat la argumentele criticilor Ordonanței și a refuzat să promulge Legea prin care fusese adoptată Ordonanța, spunând în iulie 2013 că prevederea referitoare la interzicerea intermediarilor de publicitatenu se justifică” şi ar îngrădi „libertatea radiodifuzorilor de a vinde aşa cum doresc propriul spaţiu publicitar” și că astfel reprezintă o „ingerinţa nejustificată în activitatea comercială a radiodifuzorilor”[3]. La data publicării acestui raport, textul Ordonanței se afla pe agenda Comisiilor Camerei Deputaților (introdus încă din septembrie 2013)[4]. Între timp, Legea audiovizualului operează cu modificările aduse de Ordonanță.

La începtul anului 2013, Senatul a respins cu unanimitate de voturi un proiect de modificare a Legii audiovizualului prin care se dorea, conform expunerii de motive semnate de inițiatorul proiectului de lege, deputatul PSD Victor Socaciu, „interzicerea folosirii abuzive în cadrul comunicărilor comerciale audiovizuale, în special în cadrul sporturilor publicitare, a unor elemente care fac parte din patrimoniul cultural național”[5]. Deputatul dădea câteva exemple de astfel de elemente de patrimoniu folosite în mod „abuziv”: vechi colinde românești, Ateneul Român, statuia poetului național Mihai Eminescu. Proiectul fusese adoptat de Camera Deputaților în martie 2012[6], dar Comisia pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă și Comisia juridică a Senatului au formulat rapoarte negative.

În luna mai, deputatul Dan-Cristian Popescu (Partidul Forța Civică) a depus o propunere legislativă pentru modificarea legii audiovizualului[7], astfel încât emisiunile care „evidențiază aspecte imorale, indecente, obscene din viața unor persoane, gesturi și atitudini violente, scene cu lovituri și injurii, imagini cu tentă erotică, vulgare, expunerea fizică într-o manieră erotică, expunerea unor întâmplări intime, precum și alte aspecte care depășesc limita decenței” să poată fi difuzate numai între orele 24.00 și 6.00. Celălalt articol al propunerii viza retragerea licenței audiovizuale de către CNA în cazul încălcării repetate a acestei reglementări. În expunerea de motive, deputatul a justificat necesitatea acestei inițiative astfel: „Dorința de audiență cât mai mare este lipsită de orice scrupule, iar perversiunea, homosexualitatea, tâlharia și crima sunt prezente zilnic pe micul ecran, ceea ce aduce modificări fundamentale în crearea personalității tinerilor”[8]. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților a respins propunerea. Plenul Camerei a respins la rândul său acest proiect de lege în iunie 2013. În noiembrie 2013, propunerea a fost respinsă definitiv de Senat.

Propuneri similare de reglementare veniseră și din partea CNA, prin modificările aduse Codului de reglementare în audiovizual, însă formulările sunt mai precise și mai puțin restrictive și, am adăuga, nici nu suferă de homofobie, ca în cazul celor propuse de deputatul Dan-Cristian Popescu. Astfel, Consiliul a modificat, la rândul său, Codul de reglementare în audiovizual, printr-o decizie din martie 2013. Modificările se referă la condițiile de difuzare a imaginilor violente, la reglementarea difuzării emisiunilor tip reality show, la difuzarea imaginilor indecente, a programelor pentru adulți etc[9].

Decizia CNA din martie a fost însoțită de o suspiciune de ilegalitate. Doi membri ai CNA (Valentin Jucan și Narcisa Iorga) au depus plângeri penale împotriva președintei CNA, Laura Georgescu, pe care au acuzat-o că a falsificat documentul trimis spre publicare în Monitorul Oficial, varianta finală neincluzând două amendamente care, afirmă cei doi, ar fi fost votate de Consiliu[10]

Debutul lui 2014 a adus, de asemenea, noi propuneri de modificare a Codului de reglementare în audiovizual, în contextul dezbaterilor privind degradarea discursului jurnalistic și a asaltului produselor de tip tabloid. CNA a urmărit să introducă utilizarea delay-ului de către radiodifuzori pentru a preveni încălcarea reglementărilor audiovizuale, a dorit să extindă actualele prevederi care interzic limbajul injurios și să normeze mai strict aparițiile în mediul audiovizual ale persoanelor reținute, deținute, condamnate.

Articolul care reglementează instrumentul delay-ului are cel mai mare potențial de a amenința dreptul la liberă exprimare: „ART. 29.1 - În cazul programelor difuzate în direct, altele decât cele de ştiri şi transmisiunile sportive, radiodifuzorii au obligaţia să folosească orice mijloace, inclusiv delay-ul, astfel încât să prevină difuzarea unor scene, expresii sau comportamente care contravin dispozițiilor prezentului cod privind protecția minorilor și a demnității umane”.

Consultată de CNA în această privință, ActiveWatch a afirmat că: „introducerea mecanismului delay-ului în legislația audiovizuală este riscantă, punând în pericol atât dreptul la liberă exprimare, cât și dreptul publicului la informare. Astfel, un delay de câteva secunde ar putea în teorie preveni difuzarea unor imagini pornografice/violente sau a unor expresii vulgare/injurioase. În același timp, acest delay poate fi folosit de către un radiodifuzor și pentru a opri difuzarea unor afirmații critice/incomode/deranjante în chestiuni de interes public, chiar și în cadrul unor emisiuni de divertisment, privând astfel publicul de posibilitatea de a intra în contact cu informații sau opinii relevante. Articolul este cu atât mai periculos, cu cât el vizează toate programele difuzate în direct, cu excepția celor de știri sau a transmisiunilor sportive. Astfel, considerăm că introducerea în legislație a acestui instrument poate fi echivalentă cu instituirea prin lege a cenzurii. Instrumentul delay-ului trebuie folosit de radiodifuzori doar prin proprie decizie și nu prin coerciție din partea CNA. Nimic din legislația în vigoare nu poate împiedica un radiodifuzor să folosească un astfel de instrument acolo unde consideră că el este necesar”[11].

În ciuda opiniilor contrare, mecanismului delay-ul a fost adoptat de CNA în martie 2014[12]. De asemenea, au fost modificate și prevederile referitoare la limbajul injurios și aparițiile în mediul audiovizual a persoanelor reținute, deținute, condamnate.

Senatorul Sorin Roșca Stănescu și-a continuat demersul anunțat la începutul anului 2013 de a modifica legea audiovizualului, considerând că CNA este „răul teribil care a crescut ca un cancer”[13]. „Aș dori să reducem această instituție care reglementează activitatea audiovizualului [n.red: CNA] strict la o instituție care veghează la standardele tehnice de emisie ale posturilor de radio și televiziune și care să nu aibă absolut nicio putere de a discuta, de a mai pune vreodată în discuție conținutul emisiunilor de radio si televiziune, lăsând acele încălcări pe seama Parchetului și pe seama altor instituții, cum ar fi Protecția Consumatorului, ca să le amendeze”[14], a declarat Sorin Roșca Stănescu.

În luna octombrie 2013, acesta a lansat în dezbatere publică un document de poziție ce vizează o modificare mai largă a reglementărilor spațiului audiovizual, inclusiv serviciile publice de radio și televiziune. Acest document intitulat „Teze pentru proiectul legii audiovizualului” conține o serie de propuneri care, în esență, vizează dereglementarea și relaxarea regimului sancționatoriu aplicat de CNA. În același timp, printre teze se regăsește și propunerea de a extinde domeniul de aplicare a legislației audiovizuale și asupra mediului virtual. Între timp, S.R. Stănescu și-a pierdut calitatea de membru al PNL, iar inițiativa sa nu a fost deocamdată urmată de apariția unui proiect legislativ.

Pe 2 octombrie 2013, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență[15], care prevedea suspendarea licențelor audiovizuale în cazul societăților comerciale care intră în procedură de insolvență. Articolul 81 (3) din Ordonanța de urgență privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost modificat după cum urmează:

„În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizională, în sensul Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului. În planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiţii ce vor fi suspuse aprobării prealabile a Consiliului Naţional al Audiovizualului”.

ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere au fost printre vocile care au criticat, atât în România, cât și la nivelul Comisiei Europene, articolul de lege menționat pe motiv că:

a) intra în flagrantă contradicție cu articolul 30, alin 2 din Constituția României care precizează că „nicio publicație nu poate fi suprimată”, punând astfel în pericol dreptul constituțional la liberă exprimare;

b) sabota atribuțiile instituționale ale Consiliului Național al Audiovizualui (CNA), instituție care, prin lege, este „autoritate unică de reglementare în domeniul politicilor media audiovizuale” (Art.10, alin 2 din legea 504/2002 a audiovizualului);

c) intra în contradicție și cu alte prevederi din legea audiovizualului care definesc condițiile în care licența audiovizuală poate fi retrasă. Conform legii audiovizualului, CNA este singura instituție care poate elibera sau retrage licențe audiovizuale. Suspendarea licențelor nu există în legea audiovizualului;

d) era discriminatoriu, fiind dedicat exclusiv mediului audiovizual, deși există și alte sectoare ale economiei care funcționează pe baza unor licențe eliberate de autorități publice;

e) a fost adoptat într-o totală lipsă de transparență, fiind introdus în ziua votului, deși proiectul de lege fusese supus dezbaterii publice în urmă cu o lună;

f) intra în flagrantă contradicție cu însuși scopul procedurii de insolvență, de a ajuta societățile aflate în dificultate să se redreseze[16].

În urma presiunilor publice, Avocatul Poporului a depus o excepție de neconstituționalitate la Curtea Constituțională a României (CCR). În fața Curții, Avocatul poporului a criticat lipsa de previzibilitate a legii și încălcarea principiului neretroactivității legii civile. Avocatul Poporului a mai argumentat că „dispoziţiile art. 81 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă sunt neconstituţionale prin raportare la cele ale art. 1 alin. (5) [17] din Constituţie, având în vedere şi faptul că în perioada de observaţie debitorii sunt împiedicaţi să îşi desfăşoare activitatea”[18].

APADOR-CH și ActiveWatch au depus, la rândul lor, pe 28 octombrie 2013, la Curtea Constituțională[19], o informare „Amicus curiae” prin care aduceau la cunoștința Curții opinia acestor organizații referitor la neconstituționalitatea acestor articole din OUG nr. 91/2013 privind insolvența, ce discriminează societățile media.

În 29 octombrie 2013, Curtea Constituțională a declarat această ordonanță ca fiind neconstituțională (Decizia nr. 447). APADOR-CH și ActiveWatch atras atenția că „problema de fond a discriminării societăților media nu a fost rezolvată prin această decizie a Curții care nu a luat în discuție și încălcarea art. 16 alin (1) din Constituție, articol care interzice discriminarea. De aceea, pericolul reintroducerii unor prevederi discriminatorii la adresa presei, de tipul suspendării de drept a licenței audiovizuale odată cu declararea insolvenței, persistă în eventualitatea în care vor aduse modificări la Codul Insolvenței prin lege, iar nu prin ordonanță de urgență”[20].

În noiembrie 2013, Senatul a respins definitiv o inițiativă legislativă[21] a deputatului Gheorghe Mirel Taloș care viza modificarea Legii audiovizualului. Conform acestui proiect, televiziunile generaliste ar fi fost obligate să difuzeze săptămânal cel puţin 120 de minute de emisiuni culturale sau educative, iar posturile de ştiri ar fi trebuit să transmită în fiecare săptămână 30 de minute de astfel de programe. Proiectul prevedea că emisiunile culturale și educative includ: muzică (concerte sau recitaluri de muzică clasică, emisiuni de istoria muzicii, spectacole de operă, etc.); arte plastice şi arte decorative; literatură; dramaturgie; artă cinematografică; balet; arhitectură; cultura populară românească (emisiuni despre tradiţii, muzică populară românească, pusă într-un context critic sau istoric, emisiuni de prezentare a civilizaţiei satului românesc etc.); cultura populară europeană (emisiuni de prezentare a civilizaţiei europene, emisiuni despre tradiţii etc.); istorie; ştiinţă. Inițiativa a avut un traseu extrem de sinuos, fiind adoptată de Parlament în 2011[22], trimisă spre reexaminare de Președintele Băsescu în 2012[23], re-adoptată de Cameră în iunie 2013 și respinsă definitiv de Senat pe 5 noiembrie 2013.

În iulie 2013 Guvernul a aprobat o nouă Strategie privind tranziția de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră și implementarea serviciilor multimedia digitale la nivel național[24]. Data preconizată pentru trecerea definitivă la televiziunea digitală terestră rămâne 17 iunie 2015. În prima jumătate a anului 2014, ANCOM a început licitațiile pentru acordarea licențelor de operare a 5 multiplexuri de televiziune[25]. Strategia lasă posibilitatea ca Societatea Națională de Radiocomunicații (Radiocom) să primească un multiplex sub forma unui „proiect pilot”[26].

Nicio campanie publică de informare a cetățenilor în legătură cu efectele trecerii la televiziunea digitală terestră nu a fost demarată deocamdată (responsabili, conform Strategiei, sunt Consiliul Național al Audiovizualului și Ministerul Culturii[27]).

De-a lungul anului 2013, au existat și alte inițiative de modificare a legislației audiovizuale sau cu impact asupra audiovizualului. Le-am selectat pentru prezentul raport doar pe cele mai relevante pentru libertatea de exprimare.

Sursa: Raportul FreeEx "Libertatea presei în România 2013", publicat de ActiveWatch


[1]  Ordonanța de Urgență nr. 25/2013 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 208 din 12 aprilie 2013.

[2]  Art. 29 indice 1 (1) Orice achizitionare de spațiu publicitar televizat nu poate fi facută de un intermediar decât în numele și pe seama beneficiarului final al publicității televizate.

(2) Orice oferte de preț pentru achiziționarea publicității televizate, prezentate de intermediarii prevăzuți la alin. (1) beneficiarilor finali ai publicității televizate, vor fi în mod obligatoriu confirmate în prealabil în scris cu radiodifuzorul. În scopul obținerii acestei confirmări, intermediarii vor prezenta radiodifuzorilor mandatele scrise acordate de beneficiarii finali ai publicității televizate pentru care solicită ofertele de preț.

(3) Obiectul achiziționării prevăzute la alin. (1) va fi plătit direct de către beneficiarul final al publicității televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi emisă de radiodifuzor către beneficiarul final al publicității televizate. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicitatii televizate.

(4) Intermediarii prevăzuți la alin. (1) nu pot să primească altă plată sau contraprestație decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicității televizate în vederea remunerării serviciilor prestate și nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului.

(5) Orice act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor prezentului articol este nul.

„De notat că la începutul acestui an [2013] grupul media internațional CME, condus de Adrian Sârbu și care deține în România televiziunile Pro TV, a decis pe cont propriu să renunțe să mai platească bonusuri de volum către agenții (…). La sfârșitul anului 2011, Pro TV decidea, tot pe cont propriu, să introducă obligativitatea așa-numitelor «contracte în trei» (televiziune-agenție-client) pentru transparență în negocierea prețurilor, după cum relata atunci Ziarul Financiar” (în „UPDATE Cutremur pe piața publicității: Guvernul a publicat în Monitorul Oficial o Ordonanță de Urgență care modifică piata de publicitate TV. Toate rebate-urile și bonusurile trebuie să apară pe factură, agențiile de publicitate trebuie să aibă împuternicire de la beneficiarul final. Condiții noi pentru obținerea unei licențe TV. CNA și publicitari: Nu au existat consultări pe noul text”, de Cristian Pantazi, Costin Ionescu, HotNews.ro, 12 aprilie 2013).

Mai multe detalii despre Ordonanța „anti-rebate” în Raportul FreeEx 2012.

[3]  Cerere de reexaminare din 17.07.2013. http://www.revista22.ro/basescu-respinge-legea-audiovizualului--ar-fi-o-ingerinta-nejustificata-n-activitatea-radiodifuzorilor-28951.html

[4]  PL-x nr. 114/2013 (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13215).

[5]  Expunerea de motive la Proiectul de Lege pentru completarea alin.(1) al art.29 din Legea audiovizualului nr.504/2002, înregistrat la Senat cu numărul L156/2012.

[6]  Mai multe detalii în Raportul FreeEx „Libertatea Presei în Romania 2012”, capitolul Legislație.

[7]  Camera Deputaților. Pl-x nr. 142/2013 (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13283).

[8] „Deputatul Dan Cristian Popescu cere ca emisiunile ce prezintă fapte imorale, obscene sau violente înainte de ora 24:00 să fie considerate contravenții: «Perversiunea, homosexualitatea, tâlhăria și crima sunt prezente zilnic pe micul ecran»”, C.I., HotNews.ro, 22 mai 2013. http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-14853777-deputatul-dan-cristian-popescu-cere-emisiunile-prezinta-fapte-imorale-obscene-sau-violente-inainte-ora-24-00-fie-considerate-contraventii-perversiunea-homosexualitatea-talharia-crima-sunt-prezente-zil.htm

[9]  Decizie nr. 141 din 28 martie 2013 pentru modificarea și completarea Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu completările ulterioare

[10] „Trei membri CNA: Două articole votate de CNA nu au mai ajuns în Monitorul Oficial”, Iulia Bunea, PaginaDeMedia.ro, 9 aprilie 2013. http://www.paginademedia.ro/2013/04/live-conferinta-de-presa-speciala-doua-articole-votate-de-cna-nu-au-mai-ajuns-in-monitorul-oficial/

[11] „AW se opune introducerii delay-ului în legislația audiovizuală”, ActiveWatch.ro, 28 februarie 2014. http://activewatch.ro/ro/freeex/reactie-rapida/aw-se-opune-introducerii-delay-ului-in-legislatia-audiovizuala

[12]  Decizia nr. 197 din 27 martie 2014.

[13]  „Senatorul PNL Sorin Rosca Stanescu își dorește o nouă lege a audiovizualului: Atribuții minime pentru CNA, sancțiunile să treacă la Parchet. Senatoarea PSD Gabriela Firea sprijină amendarea legii”, HotNews.ro, 15 ianuarie 2013.

[14]  „Senatorul PNL Sorin Roșca Stănescu dorește o nouă lege a audiovizualului”, Agerpres.ro,15 ianuarie 2013.

[15]  OUG nr. 91/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 620 din 4.10.2013.

[16]  „ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere protestează față de modificările propuse de Guvern Legii Insolvenței”, 4 octombrie 2013, activewatch.ro

[17]  Art. 1, alin 5 din Constituția României: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.

[18]  Decizia nr. 447/2013 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

[19]  „Amicii Curții Constituționale”, 28 octombrie 2013, activewatch.ro.

[20]  „Deși CCR a declarat neconstitutională ordonanța de urgență privind insolvența, pericolul discriminării instituțiilor media persistă”, www.apador.org

[21]  L194/2011 (http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=17842&pos=0&NR=b811&AN=2013#).

[22]  Vezi Raportul FreeEx „Libertatea Presei în Romania 2012”, capitolul Legislație.

[23]  „Legea audiovizualului conţine prevederi armonizate cu dispoziţiile (Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European.(Directiva serviciilor media audiovizuale  prevede că prin difuzarea serviciilor de programe se realizează pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi ale drepturilor fundamentale ale omului. Considerăm că impunerea unor condiţii şi limite în ceea ce priveşte conţinutul programelor furnizate de radiodifuzori nu este oportună, limitând libertatea presei. De asemenea, considerăm că publicul este cel ce poate alege emisiunea sau canalul radio ori tv, din multitudinea celor existente pe piaţă nefiind necesară o intervenţie a legiuitorului în acest sens, s-a arătat în cererea de reexaminare emisă de Președinție (http://www.senat.ro/Legis/PDF%5C2011%5C11L194RX.pdf(.

[24]www.ancom.org.ro.

[25]  „A început licitația pentru licențele de televiziune digitală terestra. Ofertele sunt așteptate până pe 8 mai 2014”, de Adrian Vasilache, HotNews.ro, 27 martie 2014.

[26]  „Guvernul favorizează compania de stat Radiocom în procesul de digitalizare terestră”, de Mihai Pavelescu, MediaExpres.ro, 20 iunie 2013.

[27]  „Cum explică CNA de ce nu a fost demarată pana acum campania de informare a populației privind încetarea completă a emisiilor TV analogice terestre până la data de 17 iunie 2015”, de Adrian Vasilache, HotNews.ro, 27 august 2013.

 

Linkuri sursă:


Comentează:







Distribuie:

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro), și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).
Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.